Faze amuzante la shopping!

Tuturor ne plac povestile amuzante. Cu atat mai mult daca sunt adevarate!

Pentru ca utilizatorii nostri sunt un izvor nesecat de mici istorioare petrecute la cumparaturi si nu numai, ne-am gandit sa le impartasim cu voi. Asadar, sa ne distram!

Hartia igienica din pantaloni – de la Adriana din Iasi

Eram cu prietena mea buna intr-un mall din Bucuresti. La un moment dat, dupa multe magazine vizitate, am avut nevoie sa mergem la toaleta. Am iesit grabite, doar mai erau multe magazine de vizitat si cumparaturi de facut . Insa dupa vreo jumatate de ora, ramanand in urma prietenei mele, am observant ca avea o bucata de hartie igienica destul de mare, care ii atarna din pantaloni, la spate. Am ras cu lacrimi in timp ce prietena mea a innebunit gandindu-se cata lume i-a admirat “trena”.

Exact numarul de pe lista! – de la Ionut din Timisoara

Cand eram copil, mama se ocupa intotdeauna de listele de cumparaturi, mergea cu tata la supermarket si apoi avea grija ca din frigider sa nu lipseasca nimic.

Imi aduc aminte ca la un moment dat, mama n-a putut merge la cumparaturi pentru ca avea foarte multa treaba. Tata s-a oferit sa se duca singur, asa ca mama i-a facut o lista de cumparaturi pe hartie extrem de clara, numerotata riguros. Nu erau decat 7 lucruri pe lista, asa ca tatalui meu i s-a parut foarte simplu.

Cand tata s-a intors foarte mandru acasa si a inceput sa scoata cumparaturile din sacose, ce am gasit noi: o punga de faina, doua pungi cu zahar, trei sticle de ulei, patru cofraje cu oua, cinci pungi cu detergent, sase pachete de unt si sapte pliculete cu scortisoara 

Acum nu mai exista aceasta problema, folosesc lista de cumparaturi din aplicatia VirtualCards! Sotia ma trimite la cumparaturi, ne conectam pe acelasi cont pe ambele telefoane si o lista comuna de cumparaturi care se sincronizeaza automat, in timp real. Vedem in acelasi timp ce s-a bifat si ce a ramas. Sau daca ea a uitat ceva, doar adauga produsul in lista.

La magazinul de iepuri – de la Gabriel din Bucuresti

Lucram intr-o agentie de publicitate acum multi ani, cand imaginile pentru design nu erau asa de usor de gasit pe piata si aveam de facut mai multe felicitari de Paste pentru noi si pentru clienti. Asa ca eu si o colega de la marketing ne-am hotarat sa mergem la un Pet Shop, sa cumparam doi iepuri si sa improvizam un studio foto. Aveam si niste cozonaci adusi de alte colege, oua rosii, ce mai, doar iepurii lipseau.

Ciudat, desi era aproape de Paste, la primele doua magazine nu am gasit iepuri. Eu eram deja obosit si incepeam sa ma indoiesc de succesul initiativei. Am intrat cu speranta in al treilea Pet Shop care era foarte mare si era plin cu acvarii cu serpi – probabil o pasiune mai veche a patronului. Eu am o fobie fantastica cand vad serpi, insa colega mea a simtit nevoia sa se imprieteneasca cu vanzatorul pentru a-l convinge sa ne spuna de un producator de unde sa luam iepurii. Asadar, i-a spus acestuia ca este pasionata de serpi si au scos impreuna un sarpe din acvariu si au inceput sa-l studieze. Eu ma tot dadeam usor in spate, insa la un moment dat, undeva langa perete, era un papagal din ala mare care s-a speriat ca ma apropiam prea tare si a inceput sa caraie ascutit. Eu, din instinct, m-am speriat de papagal si am dat sa fug, convins fiind ca undeva este un sarpe scapat de sub control. Va jur ca am iesit cu toate custile si acvariile in cap in timp ce toate animalele speriate declansau un adevarat vacarm – papagalii caraiau, vreo doi caini latrau, soriceii alergau innebuniti. De atunci nu am mai simtit nevoia sa calc intr-un Pet Shop.

Cu caruciorul la casa de marcat – Cosmin din Bucuresti

Eram la cumparaturi in supermarket cu baietelul meu de 5 ani. Aveam cosul plin si incercam sa ajung cat mai repede la casa fiindca Radu incepea sa dea semne de plictiseala, iar asta de obicei se traduce in plansete si agitatie maxima. In timp ce stateam la coada la casa, m-am gandit sa ii arat lui Radu cum se conduce masinuta folosind cosul de cumparaturi. Proasta idee! Nu stiu cum am reusit, in dorinta mea de a distra copilul, caci am facut o miscare brusca si am alunecat. Instinctiv, ca sa ma pot echilibra, m-am apucat cu ambele maini de rafturile din stanga si dreapta – stiti voi, alea cu guma de mestecat, ciocolatele si bomboane, si le-am trantit pe jos odata cu cele 120 de kg ale mele.

A fost un haos maxim, insa stiti care a fost partea buna? Mi-am facut copilul sa rada cu lacrimi! 

Tricoul buclucas – Emil din Tragoviste

Acum 15 ani si mai bine, erau la moda tricourile acelea mari cu texte scrise cu litere foarte elaborate. La un moment dat, am gasit un tricou care mi-a placut foarte mult, cu un text care parea din litere chinezesti colorate pe un fond negru. Asa de mult mi l-am dorit ca l-am cumparat fara sa clipesc. Dupa aceea am iesit mandru la terasa cu prietenii. Abia seara am inteles ca textul nu era in chineza, era in romana cu un font mai special si ghiciti ce scria?  “Sunt urat dar inimos!” De atunci, nu mi-am mai cumparat niciodata ceva cu text in "chineza"   

Rochia cu vedere… la spate – Claudia din Brasov

Iesisem de la serviciu intr-o seara si simteam nevoia sa merg putin prin magazine sa-mi “clatesc ochii”. Nu era cea mai buna zi a mea si cum mergeam ingandurata prin mall, am zarit in vitrina o rochie vaporoasa, in culori calde absolut superbe, numai potrivita sa-mi schimbe starea de spirit in bine. Zis si facut, am intrat, am probat-o si am si cumparat-o.

A doua zi am imbracat-o la birou, fiind foarte mandra de mine. Mi se parea ca toata lumea ma admira si ma simteam foarte bine. La un moment dat, o colega m-a luat deoparte si m-a intrebat daca sunt constienta de problema pe care o are rochia mea. Nu am inteles pana nu m-am uitat mai cu atentie in oglinda. Rochia mea vaporoasa avea jupa in fata, insa in spate era doar un voal subtire prin care se vedea tot. Nu cred ca mai este nevoie sa va spun ca pana la sfarsitul programului nu m-am mai miscat de pe scaun si am asteptat sa plece cam toata lumea pana sa cobor la masina. 

Perechea de blugi potrivita – Ana din Cluj

Stim cat de greu este sa gasesti perechea de blugi perfecta. Da, e adevarat, sunt mai plinuta, probabil ca si de aici pleaca problema .

De-a lungul timpului am tot incercat mai multe perechi de jeansi si mai multe abordari si nici una nu m-a convins. Am incercat sa-i iau sa mi se potriveasca la proba, insa dupa cateva purtari s-au lasat. I-am luat mai mici in ideea ca poate ma motiveaza sa mai slabesc cateva kilograme – nu a functionat .

Ultima data eram la magazine, am prins o oferta speciala la blugi si vanzatoarea m-a convins ca materialul se lasa si i-am luat, desi abia reuseam sa mai respir in ei. Dupa ce a trecut aproape o luna, am realizat ca nici nu o sa slabesc si nici nu pot sa merg fara sa respir. Asa ca m-am hotarat sa returnez blugii.

Vanzatoarea m-a intrebat draguta care este problema, de ce vreau sa-i dau inapoi. Am raspuns linistita “Blugii astia mi-au ranit sentimentele!” 

Eticheta pentru confort – Elena din Constanta

Eram cu sotul meu la cumparaturi cam pe fuga, trebuia sa plecam in concediu si ne cautam amandoi niste incaltari comode intrucat planuisem o vacanta prin munti. Am luat la rand cateva magazine ale brandurilor consacrate si apoi am zis sa mergem sa mancam ceva in timp ce ne hotaram exact ce ne dorim. In timp ce stateam la masa, sotul meu mi-a aratat ca purtam de ceva vreme o eticheta pe care scria destul de mare “Confort si flexibilitate”. Stiti ce a fost si mai umilitor? Ca eticheta era lipita pe sanul meu drept! 

Noi ne-am distrat. Voi? Va asteptam cu mare drag sa ne impartasiti si alte experiente inedite la cumparaturi, fie pozitive, fie mai delicate .  Trimiteti-ne povestirile voastre pe adresa contact@virtualcardsapp.com sau ne puteti da feedback direct din aplicatie!